Cotoroanta, sau: colega mea de apartament.
Poveste lunga si foarte complicata, pe alocuri amuzanta, si presarata cu diferente culturale.
Ei da, nu e un secret, nu sunt foarte incantata de colega de apartament. De la inceput am fost avertizata ca asa e ea, un pic mai ciudata, dar ca se poate sa ma descurc.
Dintre chestiile cu care m-am lovit, enumeram: eu am inceput sa locuiesc in acel apartament din septembrie, ea din octombrie. Cand vine sa se instaleze, isi aduce ambii parinti sa o ajute sa aranjeze prin casa. Adica: numele meu de pe cutia de scrisori dispare, la fel ca si numele meu de pe usa apartamentului, si de la intrarea in bloc. Mancarea mea din bucatarie (paste, orez, gem, conserve - ca tot omu’) se subtilizeaza in noul dulap instalat de ea. Doar ca nu oricum, ci pe diferite rafturi, cat mai in spate, astfel incat sa nu fie vizibila si sa fie cat mai greu de ajuns la ea.
Punga mea cu cartofi dispare si ea, din bucatarie, in balcon, intr-o alta punga de hartie maro. Toate astea fara sa mi se aduca la cunostinta “alo, fata, ti-am mutat lucrurile”. Deh, poate vroia sa ma instruiasca ca detectiv.
La fel cum vrea sa ma si invete germana, explicandu-mi totul in aceasta limba pe care eu de abia o invat, chiar si amanuntele importante cum ar fi pe ce trebuie sa platesc eu 70 de euro in plus (nici acum n-am inteles daca pe curatirea sistemului de incalzit, sau ca bani suplimentari pentru energie…).
Cartofii de mai sus la un moment dat au disparut cu totul, fiind transformati in niscavaia mancaruri. Soarta unor morcovi a fost mai tragica, fiind aruncati direct la gunoi, pentru ca 1-2 erau stricati (dintr-o punga cu muuuulti morcovi).
Povestea cu numele meu pe usa apartamentului se extinde pana la un pachet DHL care nu mi-a fost livrat pentru ca nu au putut gasi usa apartamentului, probabil (da, recunosc, parte din vina este a mea ca nu am inlocuit la timp eticheta de pe usa sau sa ii spun “alo, fata, unde e numele meu?”) - pachet dupa care a trebuit sa alerg pana la posta. Oricum, a meritat, venise Mos Niculae.
Cotoroanta este pe de o parte obsedata de curatenie (cine curata cutiile postale de la intrare??), pe de alta parte baia sa proprie din München este colectionar de par uman, iar pe de alta parte mi-e greu sa-mi dau seama unde este linia de demarcatie intre curatenie si economie. Asa se face ca se plange pe la spate ca a locui cu mine este obositor, dar cand vin acasa (seara, mult mai tarziu decat ea, care are 12 ore de scoala pe saptamana(!) ), vasele sunt spalate, gunoiul este dus etc. Totusi, in ultimul timp, acest zel s-a mai redus si imi da si mie ’sansa’ sa fac aceste lucruri. (Desi, cine credeti ca sta acasa toata ziua si face gunoiul cel mai mult; cine credeti ca consuma cate 5 farfurii, 3 cani si nu stiu cate tacamuri pe zi?).
Iar pentru ca nu avem destul spatiu in dulapul pentru vase, acestea se pun cat mai inghesuit, si pentru a lua ceva anume, trebuie sa dai la o parte alte trei chestii din fata acestuia, apoi, evident, sa le pui la loc). Inclusiv vasul pentru uscat salata! (A, nu v-am spus, das Fräulein are ca hobby gatitul).
De fapt postul asta nu vroiam sa fie despre ce am scris mai sus, ci despre ce inseamna un contract pentru nemti, ce inseamna pentru rusi, si alte chestii cu iz de conflict. Voi scrie unul separat, ca asta a devenit deja prea lung 
.
| | 
31 Comments
. Macar acum stiu si ce pagini au vizitat de pe aici, noroc cu statcounter.com (thanks, statcounter!).
)
